15 martie 2017

Din Madeira Blandy's 10yrs

    Unul dintre cele mai bune vinuri dulci vazute in ultima vreme, intr-un ciclu ce a inclus cateva 6 puttonyos, Xerez sau botritizate in America de sud. Nota dominanta este cea de iod, senzatiile se succed de la frunze de nuc la miezi, foarte cruzi sau copti in cuptor, peste care avem maderizarea, butoiul vechi, oxidarea controlata, usor diferita de Jerez. Urmeaza smochinele zaharisite, toffee, caramel, crema de alune si cacao, lichior de ciocolata, mar in bat si altele. Ofera mai multa savoare la 15 grade decat la 7, insa nu trebuie ajuns la 20. Persista minute bune daca nu chiar zeci, amplitudinea e capacitata de aburii alcoolului, surprinde aciditatea foarte strong. 19% alcool, 10 ani in butoi, 130 de lei sticla de 500ml, si 90-91 de puncte de la Wine Spectator sau Enthusiast. As plusa macar cu  2 unitati, ceea ce mi se intampla cu sub 5% din cazurile in care compar review-urile externe cu scala proprie. Explicatia poate fi originalitatea, raritatea cu care ne intalnim in Romania cu astfel de vinuri. De fapt, nu cred ca exista vin de acest fel pe la noi. 

Tema pentru acasa: specificul vinurilor de Madeira plus gasirea unui avion sa vedem insula data viitoare cand suntem in Portugalia. 


26 februarie 2017

Aligote, Caii de la Letea, Sarica Niculitel

    La Sarica Niculitel se incearca ceva nou de o vreme incoace, am observat intensitatea miscarilor de promovare, am vazut niste vinuri mai bune, in treacat, printre mii de altele, pe la targuri si expozitii de profil. Nu mi-a ramas insa nimic in minte, asa ca am luat Aligote-ul din gama cea mai de sus, sa vedem de aproape ce hram poarta. 
    Pe dinafara cateva chestii de imbunatatit: in primul rand pretul versus notorietatea contemporana a zonei - sticla din figura alaturata iese spre 60 de lei la raft. Eticheta probabil s-a vazut bine pe ecranul monitorului, dar a iesit cam stearsa la print, iar textul de pe spate, scris foarte mic, e usor rasuflat daca iau iar in calcul pozitionarea vizata prin pret. 

    DOC Sarica Niculitel, 12% alcool, imbuteliat la inceput de mai 2015. Culoare galben pal, sters, fara sclipire, aspect fizic uleios, nas timid in intensitate, cu ceva fruct verde, vegetal, coaja de copac tanar. Este dominanta o senzatie minerala, amarui-prafoasa. Atacul da semne de subtilitate, de vin de soi, care nu sunt insa intretinute si in evolutia ulterioara, finalul aducand cu sine argumente clare impotriva. 
    E clar ca e un inceput, un progres fata de ce se facea acolo in ultimii 10-20, sau 2000 de ani, insa strategia de pricing, cea de pozitionare, packagingul, si mai ales calitatea vinului au nevoie de o simbioza. 

    82 de puncte.


21 februarie 2017

La pomul cu Riesling laudat

    Rieslingurile bune, nemtesti sau austriece, par sa fie mai scumpe an de an si vad doua motive: magazinele specializate renunta din ce in ce mai mult la vinurile cu preturi mici, carora le pot atasa un adaos nesatisfacator, iar pe de alta parte o crestere a cererii de vin in zona premium. Totusi, Austria are 6000 de producatori (vs. Romania 250, Spania 4200, etc), ar trebui sa gasim ceva pana la urma. 


    Cel de azi are toate semnele sa fie din zona de top: pretul (~35E), zona - Wachau, marca Smaragd, punctajele mari obtinute local - 94-95 de puncte. Am fost incantat la inceput de aromele subtile, tipice, cu mandarine, mineralitate bogata si un iz de kerosen, insa gustativ nu am regasit profunzimea si amplitudinea unor exemplare pe care am platit  mai putin in trecut. Alcoolul, 13%, nu e suficient pentru a sustine un recital la un nivel mai intens. Finalul prea scurt atarna si el in evaluarea generala, care se opreste pe la 87 de puncte. E bun deci, insa parca prea multi galbeni cheltuiti. 


12 februarie 2017

More, Pinot cu bule

    Deocamdata in Romania nimeni nu reuseste sa se pozitioneze in zona de spumante high-end, calitativ vorbind, pentru ca la pret asa vor unii sa para. Se pare ca aceasta metoda, traditionala deja in RO, inca functioneaza intr-o oarecare masura, piata cumpara doar ideea de calitate neintelegand inca esenta. Iar cand faci un spumant bun nu e suficient sa-l marchetezi cu un pensionar la vanzari si vecinul de pe scara blocului la etichete.

Zilele trecute m-am luptat cu un Pinot Noir vinificat efervescent, metoda traditionala, vintage 2012, pe care am cheltuit vreo 80 de lei.
Lombardia, 12% alcool, 36 de luni pe drojdii, 3 biccheri Gambero rosso si 95 de puncte de la un vestit magazin online italian. Impresioneaza de la primul contact prin bulele fine, marunte, care ulterior se vor sparge in senzatii cremoase sub limba si pe cerul gurii. Pare mai auster decat un Brut clasic (sa nu mai vorbim de Prosecco), din cauza mini-taninurilor captate din Pinot, dar place asa, aspru, sobru, dar in acelasi timp elegant. Aciditatea face ciorchinii de papile sa lacrimeze cand si cand, asa ca fara un acompaniament culinar grasunel/unsuros nu dovedesti sticla singur, pe ascuns. 90 de puncte - calitate Champagne la un pret bun.


2 februarie 2017

Zghihara de Averesti Nativus

    Averesti, crama sfatuita inteligent de consultanti externi in ultima vreme, decide sa atace segmentul medium-high cu gama Nativa, sau Nativus cum i se spune Zghiharei 2014. Ii asteptam mai de demult, insa sunt multumit, mai ales ca vinurile sunt peste asteptari - vezi Traminerul din aceeasi gama

    Avem un DOC-CMD Averesti de 12,8% alcool, ce se gaseste (rar deocamdata) in magazinele specializate la un pret in jur de 40 de lei. Despre soi se stie ca are un nivel alcoolic nativ scazut dar e campion la aciditate. Pe site-ul producatorului invatam ca ... "Este vinul nobil care te tine de vorba pana-n zorii zilei si se zice ca poti sa-l bei in sanatatea altora fara s-o ruinezi pe-a ta." Inca de la primul nas suprinde cu notele de flori de salcam, polen, rasina de brad, coaja de portocala - un mix incitant, savuros, ce indeamna limba la a descoperi rapid textura molcoma, moldovineasca, care imbraca fondul de aciditate mediu-sus. Ecoul ramane multa vreme in gura, chiar daca vinul n-a fost deloc intens. La o masa la restaurant ramane o alegere sigura, acel vin de vara pana-n seara de langa mai toate felurile de peste, fructe de mare, pasari de pamant sau ale lighioane albe la mijloc. 87 de puncte.

   Dopul de plastic nu prea se potriveste in ecuatia cu vinul premium. Orice povesti ar etala vanzatorii, mie mi se pare ca vinurile astupate cu asa ceva nu se comporta deloc normal. 


21 ianuarie 2017

Domeniile Dealu Mare Paganus Feteasca Neagra 2014

    Paganus 2007 a fost o mare Feteasca a Romaniei, indiferent de suspiciunile cupajarii cu Merlot, pentru ca asta se practica si azi pe scara larga, ne e frica sa fim sinceri cu soiul, care in opinia mea nu e in primul (larg) esalon la nivel mondial. Daca ma refer la acel an cred ca a fost THE FN a anului. Noi beam si iar beam, anii treceau si ea nu se mai termina. Minune! 

    Cateva vintage-uri n-au vazut lumina rafturilor, asa ca azi am in pahar direct 2014, un DOC-CMD cu 14% alcool, imbuteliat de vreo 6 luni, prezent in retail la 30-40 de lei. Culoarea translucida e specifica soiului, iar nasul, la deschiderea sticlei e foarte atractiv. Un asa acord fin intre cacaua venita din lemnul de stejat si fructul usor condimentat mai rar. Gustul e fin, fara astringenta, cu taninuri moi, aciditate usor sub nivel, dar nu deranjeaza,e un stil, plus ca o prefer asa decat cu substante de sinteza. Pruna e la locul ei, langa fructe rosii de padure, tomate si niste tutun iute, are o amplitudine peste medie, un flow lin si o extractivitate buna. Ramane pe papile timp indelungat, ceea ce, daca mai era nevoie, il califica drept un vin foarte bun, destul de sincer si corect, mi-a adus aminte de niste spaniole de succes. Partea "natur", tipica, e data tocmai de lipsa alcoolului in exces si a corpului grasan. Pe sistemul Parker valabil acum in Spania e vin de 90+, asa ca nu va sfiiti sa dati 8EUR pe el, ca nu gasiti mai bun dincolo. 

18 decembrie 2016

Noile magazine de vin Budureasca

    In cele mai "umblate" mall-uri bucurestene au aparut de cateva saptamani magazine proprii  Budureasca, producator de vinuri din zona Dealu Mare. Am tot amanat sa ma duc in AFI, unde deschisesera initial si am pierdut oferta de deschidere - 20% discount, insa in Promenada e valabila pana la sfarsitul anului.


    Mi-a placut ca am gasit, in afara de oferta uzuala si vinuri vechi, de vinoteca, vinuri organice, vinuri ambalate pentru a fi facute cadou, vinuri la sticle Magnum.



    Pentru noi, consumatorii, e imbucurator ca producatorul de vin, in speta Budureasca, vine mai aproape de noi prin aceste magazine, in care preturile nu sunt deloc mai mari, ba dimpotriva, avem oferte unice.





    Mi-am luat o sticla Magnum de Feteasca Neagra Premium la doar 59 de lei! Impachetata in cutie de carton, gata de cadou daca as vrea sa o dau cuiva, insa prefer sa o mai las in beci, culcata la temperatura potrivita, vreo trei ani. Dupa succesul fantastic avut cu albele 2015 - un aur la Decanter in premiera istorica pentru Romania si o Mare Medalie de Aur la Bruxelles, astept cu nerabdare rezultatul recoltei 2016, care se anunta a fi un an de exceptie. Probabil ca in aceste magazine vom vedea prima oara si noutatile.



    Iata cate impresii despre un vin alb mai vechi gustat zilele trecute, Oro Manisa 2012. Este asamblajul din gama Origini a cunoscutului producator din Dealu Mare, vinul alb reprezentativ al cramei. 2012 este prima editie si la lansarea sa am fost sceptic, mirat de forma "cruda" a vinului, cufundat integral in note baricate, dar si de ideea cupajarii Chardonnay-ului cu Tamaioasa. De atunci insa, vad ca au aparut si alti producatori care au preluat ideea, iar rezultatele sunt foarte bune. Denumirea are legatura cu conceptul general Budureasca, legat de comorile dacice descoperite in zona, si inseamna graiul divin vorbit de zei. Si astazi nasul este puternic vanilat, cu note de banane si ananas, sub care vor sa respire cateva fructe verzi, ce tin balanta, prin prospetimea lor. Inca din atac vinul este foarte echilibrat, intr-o nota generala smooth, pe fondul unei aciditati in scadere, dar inca acolo. Alcoolul - in valoare de 14% - e foarte bine integrat si contribuie la o amplitudine aromatica ridicata, pe langa ca "unge", rotunjeste trecerea prin cele trei etape: nas, gust si post-gust. Nu exista niciun fel de nota oxidativa, dimpotriva, dupa cateva minute vinul se deschide vioi in citrice si flori de camp, ceea ce ne spune ca potentialul sau nu se opreste la acesti patru ani, ci poate oferi satisfactie in continuare. Rece sa fie si-i veti da si voi 88 de puncte. Cel din 2015 a castigat sectiunea de asamblaje albe la Zexe, in cadrul degustarilor Tastevin - Confreria vinului. Pentru cel mai bun alb romanesc, pretul din Promenada, cu 20% reducere, e de neratat.






4 decembrie 2016

Sandi din Cartizze

    Desi Vila Sandi e importat in Romania de ceva vreme, abia recent am remarcat ca varful de gama n-a fost lasat la o parte, privand publicul de un Prosecco de inalta calitate. Pentru ca atunci cand spui Cartizze spui spumant high-end, produs intr-o zona de doar 100 de ha, fiecare dintre ele valorand peste 1 mil E. Avem in fata ochilor Vila Sandi DOCG Superiore di Cartizze, Vigna la Rivetta, vendemmia 2015, cu 11,5% alcool, pe care dadui ~20E, cam cu 40% sub preturile de la noi. A fost tot la un click distanta, iar transportul a durat o zi in plus.



    Aspect vizual foarte bun, cu bule mici dar in stoluri mari, grabite sa mentina o spuma permanenta pe suprafata. Nas in tonuri de fructe, parca mai fin ca la alte Glere, desi legenda spune ca in orb zona n-ar fi performat peste altele. In gust insa, se confirma si chiar accentueaza partea de finete, feeling-ul bulelor pe palat e din zona Premium. Daca mai punem echilibrul, aciditatea frumoasa, cremozitatea, savoarea si persistenta, ajungem sa punctam sus aceasta licoare, pe care deja nu mai scrie Prosecco, pentru ca ar trebui sa stii ce inseamna Cartizze, dupa modelul Burgundia. 89-90p, nivel obtinut si in Wine Spectator si in Wine Enthusiast. Decanter il vede in top 10 Prosecco! Face chiar si pretul mare cerut la noi, macar o data, in scopuri educationale - iti va folosi in evaluarea altor vinuri similare.