Sauvignon cu medalie de aur

    Livia 2011 era cam de mult timp pe lista de cumparaturi, cum m-am lovit de el l-am inhatat si l-am bagat la frigider. Intamplarea a facut sa apara pe acelasi raft (din frigider) un vin frantuzesc din acelasi soi, pe care am descoperit aceeasi culoare a medaliei, chiar daca in concursuri diferite. Le-am desfacut pe-amandoua:

    Livia 2011, Crama Garboiu: aur la "Bruxelles 2012", editie limitata 3000 de sticle, DOC-CMD Cotesti. Culoare foarte inchisa daca aveti in memoria vizuala Chablis-uri proaspete, galbior cu reflexii verzui, miros mineral, carnos in sensul de multe fructe coapte si mai galbene si mai verzi, ceai verde, cam prea intens pentru a-l numi elegant, insa cu certitudine ii putem spune complex. Gustul aminteste de precedentele editii, ceea ce-mi evoca o mai veche parere: eu vad terroir-ul ca pe o minuscula nota olfactiva sau gustativa pe care acel micro-climat, impreuna cu mana enologului, o aduc an de an. Atacul este uleios in prima faza, dupa care notele fructate patrund spre senzorii limbii si obrajilor, lansate din structura peste medie. Pere, mere, cateva flori pe palat compun dar si acopera oarecum - dar nu in intregime - binecunoscuta aroma de Sauvignon. Limba e agresata de nuante amarui laterale. Vinul, cu ale sale 14,5% grade alcoolice (!!!), are si o caracteristica ciudata, fiind condimentat, iute de-a binelea in unele momente, nu prea placut pentru esofagul consumatorului - si nu l-am luat din super-market. Imi asum riscul de a fi exclus din media celor care l-au notat pana acum, in Romania sau la Guimaraes si ii dau 82 de puncte. Intrebarile si mai ales raspunsurile despre cum si de ce se mai chinuie sa trimita etichete la marile competitii (cand vinul ori se coace in rafturi ori e din alt butoi) vi le las voua. Cu mentiunea ca si eu m-am cam repezit ca un novice si am luat sticla din fata, de pe raft.

    Chateau la Verriere 2011: nas intens de guava/mandarine/clementine si toate neamurile lor mignone, alaturi de un grepfruit amarui care in gust se evapora ca prin farmec lasand loc unui vin curat, simplu, care cred ca tine si-un rest de zahar in maneca. Nu consider un neajuns textura mai mica fata de Livia, ba chiar ii da o nota de naturalete, care aduce chemarea spre urmatoarea sorbitura. Tot pe palat apar niste flori, mai violete decat albele de Garboiu, postul fiind amarui de intensitate mica, eleganta, intinat de note de sulf. Mai mult ca in cazul de mai sus, tipicitatea e ultimul lucru la care te-ai putea gandi, printre notele comune existand si condimentele active, aciditatea cam joasa sau pasiunea mea scazuta pentru amandoua. 84 pct. Sursa de achizitie: primul face 22 de lei la EthicWine, al doilea 39 la Smartdrinks.ro.